Fiecare zi imi largeste in piept o groapa comuna
Unde coboara in sir uriase animale de plus ,
Purtand in brate copii translucizi
Am coastele invelite in coli A4 cu desene in carioca
Mama, tata, fetita, cainele
In fata casei strambe, deasupra noastra,
Iar soarele ca din ata sub o linie violet
Inainte de Craciun, se scoateau covoarele pe zapada.
Ne aruncam in ele pe o parte cu umarul inainte,
Cum fortezi o usa uneori, aproape treceam de partea cealalta.
Stai cu fata in sus si gura cascata.
Aerul e rece si bun, sta rotund peste blocuri
O casca de cosmonaut in care dospeste o paine.
Din barbati se ridica abur fierbinte de piper, scortisoara
Hai sanatate, sa traim o mie de ani!
Stam nemiscati ca niste morti victoriosi, inveliti in steaguri groase albe
Pana in plamani iti aluneca pe rand
Animale mici si intepatoare de gheata.
Uneori ziua sare ca la baschet si arunca in mine
Un milion de aparate de radio urland, despre lume
Copiii se trezesc, plang, se ridica si umbla
Coastele imi fosnesc singure
Cand va fi timpul iubirea o sa astupe groapa cu zapada
Sa nu mai cada nimeni.
Domnu’ Alexandru…cam trist poem. Ma asteptam la ceva mai vesel din partea ta ;).Sper ca esti bine. Multumesc inca o data pentru cuvintele de incurajare.
Claudia
LikeLike