Liniste, va rog!

S-au golit stelele de liniste. Trotoare pline, muzichii de tot felul, baluri, companii multi-nationale furnicare meschine. Femei, barbati, batrani, curve, pesti drogati, toti au ceva de spus. Mame ce-si cearta copiii, manglitori, fermecatori malefici, prezicatori ai sfarsitului, vanzatori fara talent. Mi-am golit gandurile de surplus. Nici nu stiu cum… usor. Ca atunci cand iti pleci capul intr-o parte ca sa-ti iasa apa din ureche si razi.

Nici rugaciunile nu-si mai gasesc linistea. Se aduna una cate una, crezand ca pe cat de mare le este ardoarea pe atat de repede isi vor face auzite glasul. Un nesfarsit carusel de zgomot, stricat, din care nu te poti da jos. Din cand in cand fac salturi mortale prin umbre, caci oameni nu se mai numesc. 

Pe pamant e seceta de liniste. Ma uit pe geam la o luna patrata, tinand fosnetul asta strans in pumni, pana-l amutesc. E aproape liniste…