Toate-s vechi si nouă toate

Vorba aceea, că ce e val ca valul trece. N-am mai scris de multă vreme. De vină sunt poate timpurile, criza mondială sau space-ul de la tastatură ce se încăpăţânează să îşi facă datoria. Navighez prin timp ca un pilot orb şi rămân uimit cum toate se aşează ordonat pe calendarul meu efemer, cum binele învinge răul, cum după zi vine noapte şi după ploaie vine soare. Un ciclu repetitiv căruia noi îi spunem simplu viaţă.

Prins la mijloc, încerc din răsputeri să fac o diferenţă, să contez, să reuşesc, dar nu înţeleg că simpla mea existenţă schimbă ceva pentru toţi. Când capul mi-e gol şi nu mai ştiu de unde am pornit şi unde trebuie să ajung, mă încearcă un regret că poate n-am ascultat suficient.

În apărarea mea, e bine şi aşa pe valuri, valurile nu-ţi cer să faci diferenţa dintre bine şi rău şi nu te fac niciodată să te simţi dator cu ceva. Mă încearcă gânduri care mai de care, dar până la noi ordine rămân un păcătos fără un cântec şi de-ar fi să le fac din nou pe toate, le-aş face, poate puţin diferit.