Pe fuga

In camera obscura a inimii tale, nu-i nici-un zambet pus la developat, ai lasat niste amintiri post-restante atarnate intr-o doara la uscat. As vrea sa-ti mai prind zambetul, altadata inghesuit in causul gropitelor, dar riduri incep sa le-acopere.

Te vad ingrijorata de toate intamplarile, inca necunoscute-ti, care te grabesc spre ceea ce-i spui fericire. I-ai dat drumul mainii copilului din tine si-acum rataciti, ostatici benevoli, pe sensuri opuse. Te opresti, respiri cat iti trebuie, si-o iei de la capat, printr-un alt anotimp fals. Cu litere aldine iti scrii fiecare fiecare gest, doar ca sa-ti para ziua mai plina, chiar daca linia dreapta transcenda pulsul.

Ai sters cuvantul linistii din dictionar si-ai pus in loc un urlet surd, menit sa-l auda doar cei ce strabat drumul tau. Hulesti in sine-ti pe cei ce nu-ti calca urmele, iti faci o cruce si-i numesti eretici, lepadandu-te de pacatul lor, inainte de cantatul cocosului.

Multe ambitii ai nascut, in timpul asta rostogolit peste tine. Si nu mai stii nimic despre fluturi, despre aerul usor de sub aripi. Inca noptile te cheama acasa cuminti, in patratul de beton. Lasa-ti povara si ia-ma de mana, hai s-asculti greierii cum canta.

Advertisements