Primul cuvânt

Tu eşti putinţa mea
De a visa în nopţi târzii,
Femeie la care piept aş deceda.
Cu obrazul palid, ca lumina australă de miază-zi.

Când ţigara îşi plânge ultimul fum,
Când pereţii prind forma umbrelor noastre,
Nordul devine în surdină sud,
Iar eu de la un capăt la altul, te caut.

Dacă vreodată n-ai să crezi,
Când te privesc aproape de un miez de seară
Cu tăcerea din tavan, ce vrea acum să se desprindă
Când mă pierd în constelaţii
Ce trec sute de mile peste chipul tău,
Atunci tu să mă tragi de mână,

Iar eu, în timp ce tu eşti visătoare,
În tot ceea ce povestesc,
Am să-ţi reamintesc
Că cel mai frumos lucru în lume,
E primul cuvânt din această poezie.

Alexandru Dumitriu

Advertisements