Cu trupul acesta

Cu trupul acesta gol şi stingher
Pe care-l mai port uneori,
Îmi amintesc şi azi, ca-n zile de ieri
Te-am cunoscut, ţi-am dat fiori.

Cu braţele astea făr’ de putere
Cum mai râdeai tu de mine că sunt
Te-am ţinut strânsă în nopţi de tăcere,
Când te băteau gânduri si vânt.

Cu palmele mele atât de uscate,
Uşor tremurânde, uşor reci
Ţi-am scris poezie din ganduri surpate
Uitate de tine, uitate pe veci…

Iar chipul meu azi palid, e chinuit de păcate,
De teama că te-ai pierdut în lume
Că azi eşti departe de trecut, de toate
Dar ţie nu-ţi pasă, iţi arde de glume.

Şi te-aş striga, măcar să priveşti înapoi
Şi chemarea mea, a nu-ţi fi străină
Hai de întinde mâna, să fim pe veci amândoi
Doar tu şi trupul ăsta plin de rugină.

Alexandru Dumitriu

Advertisements

2 thoughts on “Cu trupul acesta

Comments are closed.