Sa mori din dragoste ranita.

Am sa respir incet si-am sa vorbesc soptit, de teama sa nu-mi iasa pe gura iubirea-mi pentru tine. Poti tu s-o primesti? Te asezi in bratele mele, asemenea ca intr-un balansoar, cu neincredere si teama, lasandu-te apoi, bucuroasa, usor cuprinsa in linistea sufletului meu. Galopezi printre ore cu dorintele la un pas inaintea ta. Intinzi maini tremurande sa le prinda, insa ele, dorintele, sunt mereu putin mai incolo. Si nu traim nici azi, nici maine, traim cumva atemporal, printre franturi de impliniri si dezamagiri.
 
Din timp in timp reusim sa prindem viata de maneca si facem timpul sa stea. Din timp in timp ne indragostim cat un infinit de mult si mare si rotund. Iubim tot si toate, iubim pana si diminetile somnoroase cu par ciufulit. Nu e al meu, e al tau, e parul ciufulit perfect si parca mana intinsa in jurul taliei subtiri, se trezeste la viata.
Doar o mangaiere si ziua e perfecta. Soarele straluceste, pasarile ciripesc, copacii sunt verzi, fluturasii zumzaie.Chicoteli… 
 
Acum paseste inapoi pe pamant, suflete. E iarna rece la noi, restul, astia  cu suflete mutilate .
 
Lumea nu are “plin” si “gol”  iar teama ta de “necunoscut” este doar o minunata poveste pe care tocmai o incepi, o uriasa pagina alba pe care o vei umple cu creatia ta, dandu-i culoare prin tot ceea ce esti. Negrul ce il vezi in fata este camera obscura a albului, asteptand corectia ta de lumina. 
 
Cat despre mine, am sa raman acelasi. 
 
Prefer sa platesc pretul pleoapelor obosite pentru diminetile cu lumina strecurata printre jaluzele, cu suvite negre rasfirate pe perna mea.
 
Prefer sa ma zbat pana voi face adevarata afirmatia “va fi bine” decat sa traiesc fara speranta.
 
Prefer sa-mi ascult inima si nu instinctul care-mi spune “fugi!
 
Prefer sa ma pierd de o mie de ori decat sa pierd clipele.
 
Prefer sa arat ca sunt astfel, jumatate lumina si jumatate intuneric, chiar daca asta inseamna si sa recunosc cat de fragil e echilibrul dintre oceanele mele de nelinisti.
 
Prefer sa fiu “prea romantic” decat prea rece, aleg sa las deschisa o poarta mica, mica spre sufletul meu si sa sper ca nu-mi va fi trantita din nou peste degete.
 
Prefer sa gust necugetat din toate si sa mor din dragoste ranita. 
Advertisements

2 thoughts on “Sa mori din dragoste ranita.

Comments are closed.