Pretul viselor tale

Merge pe langa tine si te tine de mana ca pe un trofeu castigat la un concurs de frumusete. Parfumul lui cu iz de metrou te salbaticeste, dar ramai cu inocenta ta perpetua in atarnare, ca un breloc ieftin la chei, din lipsa de imaginatie. Se uita la tine si-ti spune: “Vreau sa te storc ca pe o portocala si apoi sa-mi gasesc alta obsesie”. Desi eticheta prinsa de urechea ta, nu-i spune multe, stie totul despre tine si iti deschide drumul ca un frizer ce tunde prost. Il crezi sofisticat,  dar e in stare sa scuipe elegant in batista si sa lustruiasca la masina pana ramine cu gura uscata ca un pui de pasare ce sta in cuib cu gura deschisa spre cer. Cu toate astea speri ca doar aici ai sa reusesti si crezi in spectacol ca in Sfanta Erezie de duminica. Intrebari tipate-n soapta gandului, cand stai cu ochii intorsi spre suflet si astepti cu mainile incordate, o licarire in bezna mintii, sa poti zari o cale afara din drumul cu praful asta nenorocit. Iti simti pamantul in radacini cum creste, ramai in amortirea vietii si crezi ca totul e ciudat, dar ii simti prezenta sub privire, iti aduce mirajul, astepti sa vina, sa sparga noaptea in cioburi colorate si sa dea contur la tot ce nu exista. Faci un salt pe verticala si gandurile-ti raman in gat. Ai ajuns la fundul lantului trofic. Parerea ta nu conteaza, bine ai venit in Bucuresti!

Advertisements

2 thoughts on “Pretul viselor tale

  1. tare curios cum reusesti sa scrii din perspectiva celui care te priveste…adica gandurile tale le atribui unui alt Eu sau pur si simplu persoanei de langa tine.
    sau e altfel de fapt si eu nu reusesc sa percep?

    • La capitolul perceptie nu duci lipsa de nimic, dar ai grija, curiozitatea a omorat pisica. Intotdeauna va exista un alt eu, o alta tu si niste alti ei.

Comments are closed.