Regele maidanului

Tu te prefaci ca ramai, eu pretind ca nu inteleg si continuam sa rasfoim zilele din calendar, una cate una, de parca nu s-ar termina niciodata. Confesiunea noastra din fata desteptatorului, demult plictisit, nu mai e un secret pentru nimeni. Am tot incercat sa te cioplesc, dar aschii din suflet imi ranesc pielea. Galopul cailor cutremura podeaua din indepartare si stiu, tu n-ai sa mai treci pe aici nicicand. Nobletea ochilor tai n-are sa mai cuprinda aerul necredincios din preajma narilor mele. Am inchis urmele pasilor tai intr-o clepsidra infinita, pe care o mai intorc uneori, atunci cand vreau sa te simt aproape. Si de-as muri de insingurarea noptilor ce au sa vina, goliciunea n-am sa ti-o dezvalui niciodata. Ar trebui, poate, sa nu intinez albul perfect al foii din fata mea, chiar si un pumn de cuvinte daca as gasi, stiu ca e mult prea tarziu. Sugrum semnul intrebarii si voi ramane nemiscat ca un portret stramb, pana cand voi putea bate maidanul inca o data, in picioarele goale, doar pentru a invata iarasi cum se spune “Te iubesc!”.

Advertisements