Alonso, Jaguarul si sedinta.

Am intrat amandoi in frizerie. Eu primul, pentru ca sunt mai intelectual in comportament si el, imediat dupa mine. Avea o tunica trei sferturi si-un pic, mauve inchis, fara guler si cu broderie pe piept si epoleti. Era descheiat si se puteau citi niste pantaloni stramti, tip burlan si o centura lata cu catarama cap de tigru. Pantofii erau ascutiti si disproportionat de lungi, cam cat un skate board rulat cateva sute de km. Semana intrucatva cu Alonso de la Cazinou. Eu aveam programare, asa ca m-am asezat pe scaun ca un copil cuminte dus la Ciufulici. Si-a agatat nerabdator tunica in cuier. Privirea lui a cuprins toate fetele care tundeau la ora aia. Singurul frizer era ocupat cu mine. I se adreseaza:

– Vezi ca am Jaguarul pus pe flash-uri in fata , ca nu puteati sa va faceti si voi locuri de parcare. Ia cheile astea si gaseste un loc de parcare sau plimba-te juma’ de ora cu ea pana termin eu. Iti platesc eu pentru lipsa.

Mare noroc ca frizerul meu avea parul mare si cret, care-i ascundea fruntea, ca alfel i-ar fi lipit bancnota de 100 exact pe osul occipital. Eu, imbracat in mantia aia alba de nu mi se vedea decat capul, probabil ca i-am parut un pustiulica a carui mama era dincolo, la coafor si care abia astepta sa se uscheasca nenea frizerul ca sa scoata de sub mantie telefonul mobil si sa joace Tetris. Cand m-am intors odata spre el si i-am dat cu palosul privirii o smetie, a incetat orice zgomot si a iesit afara. S-a intors cu o privire senina de bebelus fara pampers, dar cu masina parcata. I-a venit randul si s-a trantit ostenit pe scaun. Cu aceeasi mantie alba, capul lui era excesiv de tuguiat, cu un felesteoc de par chiar pe varful tuguiului, in rest, numai piele fina ca pe dosul lui Jennifer Lopez si continut identic. S-a auzit un muget de vaca de stepa rusa. De sub mantia lui, a scos ca un magician, un Iphone care continua sa mugete crescendo.

– Alo, da mai, uite sunt intr-o sedinta. Zi-i repede ca ma grabesc! De unde sa stiu io bai ca proasta aia a plecat de la tine!  Cum zici ca o cheama? Dora? E misto?  Bai, io am 60 de angajate in magazinele mele. Si mie-mi pleaca fete, ce, numai tie? Primesc o suta de CV-uri pe luna, le angajez si p’orma pa, ba ca nu le convine programul, ba ca nu le mai lasa parintii, ba pe aia a lor! Tu ce mai faci? Cum iti merge? Maine plec la Londra dupa niste marfa. M-am plictisit de drumuri , da’-mi trebe malai bai, ca stii cat mananca chiria, salariile, distractii si alte alea. Da’-mi iau si eu o fata pe care-am angajat-o luna trecuta si stau vreo saptamana. Ei nevasta-mea, ea sta acasa, nu trebuie sa stie ea toate treburile mele! Hai pa, ca tre’ sa intru iar in sala de conferinte. Mai vorbim…

Alonso vorbea tare de parca era singur in baie si ropotul dusului trebuia astupat. Numai daca or putea cainii sa vorbeasca vreodata, dar pana atunci nimeni nu poate sti daca ei sunt fericiti ca au cca 3000 de senzori de miros. Cum ar fi sa simti mercaptanul care trece pe la 10 m sub tine? Cum ar fi sa simti hingherii care trec pe la doua statii ( e caine, nu-i cere sa fi citit nici macar Mersul Trenurilor!)  si sa latri ca un epigon neinteles? Dar si cum ar fi sa-i simti parfumul Laikai cand este tocmai in stratosfera? Barbatii au maximum 10 senzori, iar cand au 12 sunt etichetati ca somelieri vestiti. Pai, uita-te la o fata care are 2999 de senzori si te simte cand ai pe camasa un alt parfum, “de la nenorocita aia”, sau un ruj pe guler, care intra la vaz, ce-i drept, dar tot intuitie se numeste. Eu sunt absolut convins ca Alonso va fi descoperit intr-o zi de nevasta-sa, care nu renunta ea la un proprietar al atator magazine, sa o lase mai apoi mlastina si sa-si ia o slabanoaga cum a fost ea odata. Ce daca a mai imbatranit? Simturile i-au ramas aceleasi, ba chiar i s-au ascutit. Numai barbatului i se tocesc si-si rumega aventurile prin statiunile de odihna ale sindicatelor.

Un nou muget de vaca.

– Da Dora, cum n-ai gasit bilete pentru noi maine? Ai vorbit cu cine ti-am spus? Bine, lasa ca ma ocup eu, acum ma fac frumos pentru tine, lebaduto. Tu fa rezervare la London Marriott cum ti-am spus. Bine, te pup dulce, pa,pa, pa!

Buzele lui groase erau certate. A superioara il incurca la respirat pe nari, iar cu cea inferioara atingea ecranul touch-screen care-i modifica display-ul cand in calendar, cand in contacts, cand in poza nevesti-sii care s-a vazut in oglinda mare din fata scaunului sau si i-a produs o grimasa intrata deja in reflex. Se pare ca frizerita nu era deranjata de vorba lui lunga de la telefon. Nu avea camp operator pe la ureche, cum v-am spus, doar la tugui, si-i aranja suvita cand pe stanga, cand pe dreapta, dar Alonso era departe, cu gandurile lui la Londra, la Dora, la Marriott, la gangurelile ce le va scoate de la ea.

Vaca, neobosita!

-Da Venera, ti-am spus sa nu ma mai cauti! Ce mai vrei de la sufletul meu, sau mai bine zis de la portofelul meu? Ti-am luat casa aia la Corbeanca, ti-am utilat-o cu ce-ai vrut tu. Ai vrut plasma de 103, de 104 ti-am luat, ai vrut frigider de inox, de inox ti-am luat, mai voiai si cristale Swarovsky pe maner. Prost am fost eu ca ma luam dupa tine! Cum dracu’ nu faceati nimic fa, cand el era in chiloti si umbla bazbuzuc prin casa mea si pe muzica mea, vorba cantecului? Ce spui ma? Ce-ai sa-i zici tu nevesti-mii? Pai alunita aia de pe spate poa’ s-o vada oricine la plaja si sa se dea rotunda ca s-a culcat cu mine. Vrajelile astea nu tine cu mine! Ma lasi?!

A inchis telefonul prin impingere, ca si cum Venera trebuia inlaturata fizic , desi telefonul cu ecran sensitiv se inchide si numai daca-l mangai pe “end call”. Vorbea in barba si injura cu un semiton mai jos si audibil numai pe o raza de 3 scaune.

Eu terminasem tunsoarea, m-am ridicat si ma uitam in oglinda ca nu cumva sudalmile lui Alonso sa-mi fi zbarlit buclele. Cateva fire se facusera tepi, cele mai sensibile se inhaitasera cu fiorii de pe sira, iar pielea de gaina invadase o buna bucata. Alonso a ramas la un masaj exotic, impachetari cu mustar si o viata de “Turkish delight”.

Cand am iesit, o vaca mugea romantic.

Advertisements

2 thoughts on “Alonso, Jaguarul si sedinta.

Comments are closed.