In lantul meu de slabiciuni

Infectiile sufletului tau curg prin venele mele fara oprire, globulele albe au ridicat steagul predarii neconditionate. Tot sistemul s-a prabusit inutil, fara a mai avea puterea de a discerne intre realitate si fictiune. Acum doar cei puternici mai supravietuiesc. Experimentele macabre facute pe sufletele oamenilor se lasa adeseori cu traume fara de leac. Putin de tot iti pasa daca-ti soptesc ca dragostea ta o beau ca pe o apa otravita, constient, dar cu sete.  In mersul tau stricat lucrurile se aseaza de la sine, indiferent cine ramane in viata sau cine moare. Si raul ce-ti sta in pantec o sa lase cadavre ce-au sa-si planga vesele din amintirile de dinaintea ta. Si ochii tai dintr-un cer ca o rufa murdara n-au sa vada niciodata blestemele ce le lasi in urma. La umbra ta arareori creste si iarba. Nu stii ca portile Iadului s-au ferecat la aflarea de tine.  Ma inarmez cu vant si-ar vrea sa plec departe, dar ancora sta solemna, nemiscata. Iar plecarea mea se opreste atunci cand ma intorc din slabiciune cu gandul la acel platou cu amestec de sentimente si metafore inabusite-n sos de cuvinte flambate. De ce in doi nu suntem doi?

Advertisements

3 thoughts on “In lantul meu de slabiciuni”

Comments are closed.