Ochii mei cand sunt orbi nu mai viseaza.

Ca-n ochii mei umbriti de viata fada…plangea un vers..

Niciodata nu m-am simtit mai infierat de puterea banului  ca in ultima perioada a vietii mele. Banul moneda, hartie, virtual, actiuni, aur si sub orice alta forma lichida sau solida, de nu posezi aceasta fiara simti aerul discreditant din jurul tau. Parca nicio insusire de-a ta nu va mai putea sa straluceasca. Unii-ti vor zice fiul ploii, iar altii – mortul ambulant.

Prezenta ta in preajma lor o sa ii stanjeneasca mereu. Daca te opresti in loc sa conversezi cu ei, sa te convingi ca sunt umani, se vor grabi sa te ocoleasca, de frica sa nu le ceri bani. Si cand incerci sa visezi cineva indreapta o moneda reflectand raza soarelui direct in ochii tai.  Raportul intre alfabetism si analfabetism este constant, dar in ziua de azi analfabetii stiu sa citeasca. In lumea asta nu exista, nici paznici demni, nici usi deschise.

Si-as vrea sa las femeile frumoase barbatilor fara imaginatie.  Sa ma duc fara busola prin desertul gandirii, unde sa-mi danseze cadanele, iar Seherezada sa-mi povesteasca la luna altui cer. Si cand mi se face pofta sa ma racoresc de nervi sa  arunc mesele falsilor profeti  de vise aducandu-le aminte ca ne-am castigat cunoasterea si-am platit cand am incalcat prima porunca a lui Dumnezeu.


Advertisements

3 thoughts on “Ochii mei cand sunt orbi nu mai viseaza.

Comments are closed.