Unirea de la 1918. Pe cine bucura?

Te trezesti, te speli pe dinti si pe ochi, te tarasti somnoros si plictisit catre aragaz sau filtru. Bei o cafea sau un ceai. Te dai cu deodorant si cu parfum, te imbraci, te incalti si pornesti catre un loc. Nu conteaza unde. Facultate, job, un prieten, la coafor, totul e la fel.

Exista ceva sau cineva care sa te traga de maneca si sa iti aminteasca in ce tara te-ai nascut? Mizeria, nesimtirea, incompetenta. Asta ar raspunde fara sa clipeasca romanul de rand. Termini treaba. Te duci la hypermarket. Umpli portbagajul. Stai in trafic si injuri. Ajungi acasa. Mananci. Te uiti la televizor.  Te culci. Te trezesti si trebuie sa o iei de la capat. Trebuie sa te duci iar la hypermarket. Dar stai! Azi e zi libera ca e 1 decembrie. Poate ar trebui sa pleci undeva, poate ar trebui să vezi un film, poate te duci si tu “in centru” sa mananci mici si sa bei bere, sau poate ar fi cazul sa termini rapoartele alea de care nu ai reusit sa scapi toata saptamana.

Te uiti plictisit la transmisiunile in direct de la Alba Iulia. Nu ai rabdare sa asculti ce bombane nu stiu care analist politic, ce mai promite politicianul x si ce mai debiteaza romanii, prinsi de febra acestei sarbatori, in interviuri apropos de ce s-a intamplat pe 1 decembrie 1918. Nu simti ca esti roman. Nu simti ca e sarbatoarea ta. Nu mai intelegi rostul marsurilor si al salutului presedintelui, pe care oricum il injuri printre dinti.
Cand erai copil macar te amuzau pentru ca erau tancuri, arme, soldati, afara ningea, bunicii iti povesteau ce stiau si ei de la bunicii lor legat de Marea Unire.

Azi nu mai ninge, bunicii s-au dus de mult, iar mirosul de portocala trece doar ca un iz nostalgic al vremurilor cand nu aveai de dus o lupta pentru supravietuire.

Acum nu intelegi ce-i cu unirea asta si deja nu iti mai bati capul. Te bucuri ca ai inca o zi libera, nu mai conteaza de ce. Schimbi programul si carcotesti : “Ne-am unit! Asa si?! Mare smecherie. Ne-a luat tare mult sa facem treaba asta. Am fost niste inapoiati, niste barbari”.

Avem atatea repere culturale in mica noastra tarisoara.  O tara plina de istorie. Ce marca a identitatii nationale, mai puternica decat cultura exista pe acest pamant? Nu la cultura suferim noi, nu la probleme de autohtonie ci avem carente grave la capitolul constiinta de sine a culturii romane.

Nu stim sa raspundem la intrebarea cine suntem. Nu stim ce ne defineste sau ce vrem pentru ca nu stim ce-am fost, ce-am vrut si ce-am facut. Cliseele cu romanul “ospitalier”, “inventiv” si al naibii de ghinionist nu mai tin. Nu ne mai putem minti singuri dar nici nu am putea raspunde la intrebarea “Ce inseamna sa fii roman?”.

Advertisements

3 thoughts on “Unirea de la 1918. Pe cine bucura?

Comments are closed.