Ghilotina

 

Mi-e sufletul olog si bont
In trupul ars, fara contur.
Zimtat pe margini,
In care depanam, mimand hipnotic
O mie de cuvinte din cartea de povesti
A altor neamuri.

M-ai condamnat
Sa fiu pe veci preludiul unei amintiri
Spre care sa zambesti
Ca unei paradigme.
Si capul meu musca retoric
Din cosul unde zace-n asteptare
Ca un draft,
Nici ingropat,
Nici sarutand himere.

Sa nu intrebi ce gust are impletitura!
Ce-i mai amar: sa mori iubind sau nestiind ce-i ura?

 

Advertisements

One thought on “Ghilotina

Comments are closed.