Eco, un fel de emo.

Constiinta s-a trezit intr-unii dintre noi, si brusc am devenit mai afectati si totodata mai sensibili la nedreptatile ce se intampla in lume, si Doamne! chiar in jurul nostru. Nu suntem cei putini care fac ceva, ci dintre aceia cei multi care fac gura, se dau peste cap de trei ori si se lovesc cu caramida in piept cerand dreptate. Ne place sa para ca facem ceva, chiar daca sunt numai planuri minutios pregatite in drum spre job pentru a fi dezbatute si disecate mai apoi cu colegii, cu prietenii, cu vreun amarat stresat la coada la Electrica. Fiecare varsta ne ofera o scuza de a ne include in vreun grup, ne deschide calea spre apartenente, spre a socializa uneori chiar si contextual. Sugarii au gasca care are icter, la gradinita sunt cei care nu mai fac in pat, la scoala esti fie cu ochelaristii, fie cu baietii simpatici din ultimele banci – cei aflati undeva la mijloc oricum nu conteaza. In adolescenta poti fi rocker sau emo, dintre cei cu boxeri sau dintre cele cu bikini – categoriile opuse nu ne trezesc oricum amintiri placute. Ar mai fi facultatea, unde e relativ simplu: fie pierzi noptile si-ti treci anul cum poti, fie stai cu burta pe carte si joci tabinet cu prietenii de la tine din generala aterizati si ei la facultate. Treaba devine nasoala cand esti deja “mare”. Om implicat, cu agenda, poate cu job si daca ai noroc, cu o rata la banca. Uraa! Ce te faci nea’ Caisa? Trebuie desigur sa gandesti macro, doar nu o sa faci gura in calitate de mandru datornic la Erste sau BRD. Preocuparea ta trebuie să fie una groasa! Problema ta trebuie sa fie si problema omenirii! Intri in randul celor care conteaza prin ceea ce cred. Militezi, dai din coate, si bineinteles din gura. Dai mass cu filmulete in care Dove rade padurea de palmieri si cu eschimosi ce dau puii de foca prin lotiune de bronzat cu factor de protecţie 10, cu miros de levantica, jojoba si ylang-ylang, rezistenta la apa. O freci la cap pe bunica-ta ca e bine sa recicleze ziarele Urzica si Scanteia ce le strange din ’74 incoace si ii bati obrazu’ lu’ tac-tu cand le baga pe foc. Esti eco! Esti true! Felicitari, trendsetter-le! Ia invata-i tu si pe vecinii care arunca sarmalele in cosul de gunoi de pe trotuarul din fata scarii cum e treaba cu ecologia. Nu, asta dupa ce ai venit de la job cu harbul tau seria 7 care mananca 12%, iti cari cele 6 plase de plastic de Auchan in casa dai drumul la manea sau Slayer la maxim, pornesti apa sa umple cada si arunci jumate din mancarea ce ti s-a imputit in frigider. Data viitoare cand iti mai trece prin cap sa spui ca esti eco, green sau cumpatat si ca iti pasa, mai bine ai merge la un plantat de mesteacan in weekend sau ai face putin voluntariat in timpul liber. Cine stie, poate chiar o să iti faca placere sa igienizezi un parc – NU sa “cureti dupa altii”. A, si mai degraba mi-ai atrage atentia cand incepi sa faci ceva, ca schimbare, decat sa imi reprosezi acum, cand singura diferenta e ca mie nu imi prea pasa, dar stau in banca mea, iar tie nu iti pasa, insa te agiti cand ai spectatori.

Advertisements

3 thoughts on “Eco, un fel de emo.

Comments are closed.