Persoana I singular

Misca-te ’ncet suspinul meu duios,
Tresari cand toata lumea-i oarba,
Lasa-i sa-nvete unghiurile, pasii,
De la mine,
Printre stalpi, mitraliere si taifun,
Sa-nvete sa traiasca poezia.
Permite-i sensului sa-nghete lumea toata
De prea mult rece, vis si fum!

Stai mai departe, nu ma-nfuleca pana la os!
Stai colo, ia, in departare,
Stai doar sa ma pot incovoia
De sensul celui mai iubit pagan
Ce izbavit a fost de tot
Cand a iubit ca un raspuns.
Si a mintit.

Toate cuvintele ce le-nsir in taina,
Nu le citi daca te dor, misel trist si zadarnic,
Stai colo-n departare si uita-mi carnea, osul
Stai colo si nu ma mai privi.

Tu nu vei sti
Sub ce se zdrobeste pana la vertebra,
Toata spinarea mea.

Cat te-am iubit, o stiu doar eu, meu, mine, ma si mi.

Advertisements