De vorba cu Dumnezeul meu – Monolog fara pauza

Anul trecut pe vremea asta simteam o durere imensa. Mi se parea ca toate bucuriile sunt atat de departe de mine. Am intarziat si de data aceasta, imi spuneam, lovindu-ma de propria-mi trufie. Principiul “daca altii pot, si eu am sa pot”, se ia din nou la tranta cu mine, terfelindu-ma prin toate santurile. Am patit asta de-alungul vremii, facand completarea, ca de fiecare data m-am silit in a ma declara incompetent, doar pentru a scapa. Asa cum neputincios sunt si atunci cand vine vorba sa tolerez tradari, sa ma prefac ca nu observ incercari de manipulare, ori cand, nepoliticos si nedemn, imi vine sa-i scotocesc telefonul iubitei mele. Pana acum dansul meu virtual a fost lent, dar cu siguranta, n-am sa-l uit. Ma adaptez cu greu la noul meu rol, desi am ales sa il primesc din iubire. Nu stiu sa ma prezint cu noul nume “de scena” pe care mi l-au ales, asa ca revin, adolescentin, la o prezentare absurda pentru mine, si ma prezint simplu: Eu. Bucuria mea de azi ma apasa si ma stanjeneste, uneori as vrea s-o alung, fiindca nu stiu cum sa ma port cu ea. Dar o duc mai departe cu gandul ca asa se arata mereu sarbatorile dragostei. O iau cu mine in ziua senina, in care rasaritul ne-a scris pe cer porunca de-a fi fericiti. Iar noua ni s-a dat dreptul sa o ascultam sau nu, noi avem libertatea sa acceptam sau nu sa fim coplesiti de poruncile dragostei, de chemarile inimii, de suspinele gandului. Traiesc azi. Departe de traditional. Departe chiar de modernism. Identitatea mea e vasta, complexa, amorfa si instabila. Sinele meu e postmodern. E un construct pe care-l pot modifica dupa dorinta. Ca sa ma regasesc ar trebui sa ma analizez profund, continuu, dar mai ales lucid. Azi e din ce in ce mai greu sa te cunosti. Stabilitatea si soliditatea identitare traditionale s-au transformat in timp, ajungand la multiplicitate, mobilitate şi permanenta innoire. Acum imi pot alege, construi si reconstrui apoi identitatea pe masura ce viata ma impinge in fata diverselor oportunitati, sau ma sustrage din mijlocul acestora. Acum ma construiesc singur, asemenea unui Dumnezeu mai mult sau mai putin inspirat. Insa procesul acestei constructii si a reconstructiei este mai anevoios si mai complex decat orice creatie.

Sunt o inima rosie atarnata de gatul unei femei fara nume.

Advertisements

2 thoughts on “De vorba cu Dumnezeul meu – Monolog fara pauza

Comments are closed.