Si daca nu poti respira

Mainile pe sub apa, stratul clar, stratul tulbure, caldura stranie prin care urci, te acopera, abia reusesti sa iesi printre oameni il regasesti pe fiecare in singuratatea lui aluvionara, il desprinzi sufli să ii trezesti pestii din ochi sau macar cateva imagini un praf viu pe frunte in loc de memorie se intampla doar o data, si atunci tasnesti printre mainile lor crispate printre siluetele amare si, daca nu esti vigilenta, daca nu te strecori discret pe sub pleoape, ramai abia vizibila, respiratia fiecaruia  ar putea sa te prinda in vartej ai putea sa devii o particula de praf odata cu aerul alunecand pana in plamani si nimeni nu ti-ar putea promite eliberarea la timp, nu ar sti nici iubitul, nici uratul sa te desprinda ca pe un sunet, un strigat, ceva de dincolo de propriul corp si daca te poti strecura la timp, daca exista o fanta minuscula intre suflete pe unde sa iti faci loc macar o secunda inainte de potop sau de arsita mai poti intinde mainile pe deasupra apelor si sa deschizi alte suflete, un fel de panze linistitoare, iar oamenii inca vii ar sta in ele pana cand vocile, strigatul sau orice tresarire i-ar desparti.

Advertisements