O amintire din viitor

Un scriitor obscur a gasit aruncata pe strada o amintire veche din viitorul meu. Conturata in nuante de gri, schitata cu linii strambe si nesigure. In ea era povestea unui viitor cu mine si ea, simplu, nealterat de mainile prezentului. Am pierdut destul de multe amintiri, multe dintre ele pentru ca n-am vrut sa le pastrez. Timpul nu-si poate inchide nicicum pleoapele grele peste agoniseala mea de-o viata, peste temelia sufletului meu. Am cautat semnul de carte intre toate mototoalele acelea de amintiri aruncate in fiecare colt al camerei. Intradevar nu mai exista, cineva sau poate eu, am jonglat prea mult cu aceasta parte din micul meu destin, atat de mult si de haotic incat am pierdut cu totii numaratoarea. Am uitat ca amintirile au povestilor lor. Deseori netraite, ci numai ratacite prin noi. Amintirile vorbesc cu noi, cand le privim, ne spun povesti mult mai frumoase decat am putea noi scrie la ore tarzii, dar pentru mine motoarele de cautare s-au intors cu un crud “no results”. Si ea mi-a aratat frumusetea pamantului, indreptand foaia pictata cu fluturasi  in acuarele vii, de maini sigure si curate. Si apoi mi-a aratat alte lumi, ale aceluiasi pamant. Iar orele au trecut, pe nerasuflate, asa cum trece timpul prin ochii nostrii cu viteze neinduratoare. Dimineata ia forma unui dus rece, pielea o simt  ca pe o hartie de ziar, iar pe scalp anunturi: vand, cumpar. E putin trecut de orice ora, dar sufletul are in sfarsit un numar de telefon.

Advertisements

3 thoughts on “O amintire din viitor

  1. E putin trecut de orice ora…Cat de frumos. Vezi, ce-ti spuneam eu despre exercitiul scrisului? Mi-e dor de povestile noastre nocturne in bucatarie. Te pup.

    1. Lasa doamna mea, ca ne intalnim peste timp si facem iar poezie in bucatarie. Multumesc de apreciere. Sper ca esti bine. My heart always with you.

Comments are closed.