Sinuciderea vietii virtuale. Nu-i future.

Data stelara: 2010 – Jurnal de bord

Am parasit de mult lumea asa cum o stiam noi. Lumea verde si luminoasa de afara, prietenii reali, sentimentele care conteaza, gesturile umane sunt acum doar o legenda.  Mersul la cofetarie sau prin parc se povesteste acum doar din batrani, acei bolnavi senili care devin nostalgici la vremurile uitate. Oracolul si declaratiile de dragoste, mersul la inghetata,  au fost detronate de articole pe blog-uri, poze pe hi5 si facebook, twitter, etc.  Ne simtim bine, suntem fericiti. Aici in cotloanele browser-ului putem fi cine dorim. Iubim la nebunie micile gogosi galbene, false,  care imita mimicile umane, ce par a fi sterse de pe chipul nostru neexpresiv.  Nu mai avem nevoie de nimic, aici gasim totul la o distanta de 1 click. Prieteni gasim cati vrem, pe orice site just insert: username and password.  Memoria noastra readaptata la acest mediu nu mai poate tine minte versurile unei poezii dar avem o agenda neuronala in care stim datele unui cont de: yahoo, skype, hi5, facebook, twitter, flickr, msn, netlog. Populatia noastra se masoara azi in peste 140 de milioane de conturi in retele de socializare. Au aparut si noi boli ca butonita sau lipsa acuta de net. La intrebarea: “Ce vrei sa te faci cand o sa fi mare?” puii nostrii raspund ” Un nick-name, id sau user-name, patron de hi5″.  In spatele acestora barbatii devin eroi mitologici si femeile zane din povesti. Concediile noastre au devenit vacante virtuale, unde putem visa la orice destinatie exotica. Ne-am pus vietile in mainile servere-lor virtuale.  Seara inainte de culcare le povestim copiilor nostrii povesti gen, Matrix, Matrix reloaded sau I-Robot. Oricum de putine ori le prind finalul, ei cazand repede intr-un somn virtual. Lumea virtuala dezvolta in noi o duplicitate, o triplare a tot ceea ce am visat vreodata sa fim. Respiram un aer infasurat in pixeli, ip-uri si multi www. Exista totusi si cateva specimene pe care ii izolam, aceeia care isi vor viata inapoi. Revolutia lor a inceput cu Web 2.0 Suicide Machine, cosmarul retelelor de socializare.  Acest inger al mortii virtuale iti poate sterge orice urma de identitate, ajutandu-te asemena unei clinici de dezintoxicare, sa scapi, sa te intorci spre ceea ce numeai candva viata.  Tu cand te-ai intrebat cine esti?

Semnat Omul cu o mie de fete.

Advertisements

5 thoughts on “Sinuciderea vietii virtuale. Nu-i future.”

  1. adica la “promovarea” fostului ton sarcastic, acum am vazut si data publicarii.Uneori imi scapa detaliile.Ma bucurasem sincer.Dar cum nicio bucurie nu tine mai mult de 3 secunde… the show must go on!

      1. Supuestamente.Hoy son cuentos. Curios, tocmai citeam niste “povesti” macabre de la revolutia pre-fabricata din ’89. Altfel spus, o revolutie e mereu sortita esecului.Si a aflat si Che lucrul asta.Povesti macabre.

  2. Bine ati revenit la tonul sarcastic ce v-a consacrat! Cu cateva “exceptii” gramaticale, scopul articolului este inaltator. Dumneavoastra cand veti incepe revolutia?

Comments are closed.