Iubire second hand

M-am decis sa scriu astazi aceste randuri pentru ca mi-e teama ca de maine voi fi fericit. Am citit odata ca oamenii fericiti nu pot sa scrie…. iar in aceasta perioada realizez cat de adevarate erau aceste cuvinte. Asadar, iata-ma sarind de la o stare de spirit la alta de parca m-as roti intr-un cerc fara cusur, din care evadarea este imposibila si in egala masura nemeritata – numai cei ce isi doresc cu adevarat sa reusesca au o sansa, iar noi nu facem parte din categoria lor… noi vrem sa evadam numai uneori… alteori ne strivim in pasiune, iar rareori saltam pe culmile iubirii intr-un extaz de neimaginat.

Pentru cei din afara cercului acest joc de sentimente extreme pare absurd, un circ hidos pe care nu il pot intelege. Pentru cei din interior este ratiunea de a trai, este insasi pasiunea vietii, iar aceasta avalansa de nebunie le curge permanent prin sange, le contamineaza si cele mai mici fragmente din structura, patrunde pana in maduva fiintei precum un virus necrutator. Of, dulce nebunie invadeaza trupul celor ce iubesc… cuvinte fara sens se impletesc in mintea lor, sentimente ilogic insiruite le controleaza viata…

Cei ce stiu a-si exprima dragostea nu iubesc cu adevarat, cei care pot intelege ce se petrece in sufletul lor, lasa loc indoielii. Cerebralii traiesc iubiri “cladite”, au sentimente constructive si logica in viata lor sentimentala. Pasionalii sunt diametral opusi: traiesc iubiri distructive care ii devasteaza si lasa urme adanci in inimile lor; se zbat permanent intre dragoste si ura, intre foame de iubire si sila de suferinta. Nauciti de intensitatea propriilor sentimente uita sa gandesca. Cine le-ar putea pretinde un asemenea supliciu cand tocmai logica este cea care le da batai de cap. Iubesc fara sens, fara sa isi stabileasca criterii atente de selectie, fara a isi alege singuri alesul. Poate parea prostesc, desi nu este in niciun caz astfel. Ce sens ar avea sa alegi cu mintea cand iubesti cu sufletul?

Uneori, treziti brusc la realitate sunt buimaciti. Realizeaza ca iubesc cu toata fiinta insa dragostea pe care o primesc in schimb este de mana a doua, a treia… ori au pierdut numarul… sau nu l-au pierdut, dar le e frica sa-l socoteasca. E oare drept? Sa iubesti asa cum nu ai mai facut-o vreodata, sa-ti simti vibrand de dragoste orice fragment de trup, sa ramai cu nimic al tau, sa daruiesti neconditionat totul… si sa primesti aproape nimic, firmituri de afectiune, picaturi de amor, farame de sentimente?

Advertisements