Tags
Bucuresti, guvern, incapacitate, pdl, piata universitatii, revolutie, revolutionari, romania, traian basescu
Vai de mine, e Revoluţie! E aşa un balamuc plutitor! Oamenii sunt generoşi cu detaliile amuzante despre revoluţia lor, de la intenţia de a începe cu câteva perechi de palme date preşedintelui până la descrierea colorată a atmosferei: “Unii fumează, alţii beau din damingene, alţii sunt serioşi…”
Acum mai bine de 20 de ani le era frică să comenteze ceva împotriva puterii acelei vremi, acum se protestează într-un mod haotic, dezorganizat unde majoritatea lor nici nu mai ştiu inmul naţional şi doar îngână şi bolborosesc. Dacă îi intrebi mai bine ce vor habar nu au, ştiu doar că vor sa dea jos cu actuala putere. Nu mă înţelegeţi greşit şi eu doresc acelaşi lucru, dar uitându-mă în jur imi este tare greu să găsesc un punct de reper, un far al acestei societăţi care să perpetueze starea de bine şi prosperitate peste veacuri. Poate aşa e firea asta a noastră, păcătoasă, de a ne face rău într-un mod constant.
Pensionari anemici, nostalgici ai revoluţiei din 1989, ţigani, analfabeţi, puştani care probabil işi doresc o ieşire din decor şi mica parte educată a societăţii care întradevăr ştie ce inseamna Parlament, Guvern, politică şi economie. Vrem ceva, dar nu ştim ce, suntem perfect capabili în a găsi probleme dar prea incapabili să găsim soluţii. Întotdeauna învinovăţim clasa politică şi suntem supăraţi pe oricine şi orice putem, mai puţin pe noi. Mai puţin pe educaţia de proastă calitate pe care o oferim copiilor noştrii, pe faptul că ne convine şpaga doar atunci cand o dăm pentru a beneficia de ceva, pe faptul că nu mai citim, că nu ne mai ducem la teatru, că 60% din populaţia asta amărâtă votează pe oricine pentru două pungi de zahăr, pentru că lăsăm toţi ignoranţii să ne conducă ţara, că apreciem manelele şi toate trotinetistele ce apar în show-uri de prost gust, că ne place frumuseţea obscenă, uitând să ne aşezăm cu obedienţă în calea bunului simţ şi a valorilor intelectuale.
Oameni plini de furie ce sunt în stare să linşeze pe oricine pentru că le este foame, prea puţini oameni creativi, cu idei, cu planuri de viitor care să deschidă calea către un viitor mai bun. Când o să ne dăm seama ce vrem de la noi ca societate, probabil drumul nostru ca naţiune o să aibă o traiectorie mai clară. Până atunci acest scurt-metraj din zilele acestea ilustrează perfect societatea română din secolul 21. O tempora, o mores!
Reblogged this on Basil Wheel.