Lasa un bec aprins,
Si cand cuvintele se vor usca
Le voi manca si-asa cu mucegai.
De pe fagasul buzei tale.
 
Caii dezleaga-i, da drumul la caine
E vreme de schimbat pielea.
Sunt un copil din flori
Si prin pantec am vazut cum te ploua.
 
In mine bate o clopotnita
Si nu aud oamenii cand striga
E decembrie, decembrie!
Ca ingerii s-au copt bine.
 
Ma invelesc in gand
Citesc despre tine incet,
Sorb o gura de iarna
Si te simt pana-n crestet.
 
Pregatesc un culcus din tample
Chiar aici, in josul paginii.
Inconjurat de sarma ghimpata,
Strangand la piept chinul ce ma incalzeste.
 
Nopti fara tine mi se-nfig in glezne
Nu stiu cand am sa vin la tine
Sa storc din trupul tau poeme fara acoperis
Pana ai sa ramai a mea, mult mai blanda.